DIMENSIUNI:40X30CM
Se pare ca Maria Magdalena, venita cu
celelalte femei, ajunge prima la mormant si uimita de vederea pietrei
ridicate si a mormantului gol, nu le mai asteapta pe celelalte femei si
alearga sa le vesteasca apostolilor cele petrecute. Ea nu mai vede
ingerul, care le intampina pe celelalte femei si nici nu-i asculta
mesajul - ca Hristos a inviat.
Pe cand femeile mironosite mergeau catre
apostoli sa vesteasca cele intamplate, sunt intampinate de Hristos cu
urmatoarele cuvinte: "Bucurati-va" si "Nu va temeti". El le repeta
indemnul dat de inger: "Duceti-va si vestiti fratilor Mei, sa mearga in
Galileea si acolo ma vor vedea".
La mormant ajung si Ioan si Petru. Desi
Ioan soseste primul, el intra in mormant dupa Petru. Se pare ca in afara
de prezenta giulgiului si a mahramei, care indicau ca Hristos a inviat,
apostolii au vazut in mormant ceva minunat. A fost o experienta
invaluita in taina, care a constituit o adevarata iluminare. Din aceasta
clipa, Ioan a crezut fara sovaiala in Invierea lui Hristos. Cei doi
apostoli vor merge sa vesteasca si celorlalti Invierea lui Hristos.
Maria Magdalena, care ii urmase pe cei doi ucenici, nu pleaca de la
mormant, ramane aici sa planga. Gandul ei era ca trupul lui Iisus fusese
furat. Pe cand plangea, potrivit Scripturii, i se arata doi ingeri.
Dupa putin timp, i se arata si Hristos, pe care Il aseamana pentru
inceput cu un gradinar, caruia ii cere sa-i vesteasca unde a fost pus
Hristos. Dupa ce are loc recunoasterea lui Hristos, primeste misiunea sa
merga si sa vesteasca ucenicilor: "Mergi la fratii Mei si le spune: Ma
voi sui la Tatal Meu si Tatal vostru".
Desi trupul lui Hristos fusese
preamarit, Hristos accepta, in rastimpul celor 40 de zile, sa se
adapteze dimensiunilor actuale ale universului uman. Acest "trup al
slavei", dupa expresia paulina, nu mai este dependent nici de spatiu,
nici de timp, caci nu mai face parte din lumea cazuta. Aratarile sunt un
pogoramant fata de slabiciunea omeneasca. Domnul se face accesibil
simturilor: poate fi vazut, auzit si chiar pipait. Hristos cel inviat
este tot atat de real ca si Cel dinainte de Patimi, dar se afla la alt
nivel existential, deoarece trupul Sau nu mai este supus mortii, in El
straluceste Duhul. Desi trupul a fost indumnezeit, ca si natura Sa
omeneasca, firile vor continua sa ramana neschimbate si de sine
statatoare pentru vesnicie.
Invierea lui Hristos nu este o simpla
revenire la viata pamanteasca, ci inceputul altei vieti: viata vesnica,
in care trupul omenesc nu mai este supus stricaciunii. De aceea,
Biserica Ortodoxa canta in ziua de Pasti: "Praznuim astazi omorarea
mortii si inceputul unei alte vieti, vesnice”.
Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca
Mantuitorul a refacut chipul divin din om, lepadand in mormant, in
dimineata Invierii, trasatura patimitoare. Din momentul mortii si a
invierii Domnului, istoria intra in perioada eshatologica, iar
Imparatia, aflata deocamdata in transcendent, tinde sa inglobeze treptat
toata creatia. In Hristos cel inviat incepe transfigurarea lumii, dar
aceasta transfigurare nu se descopera decat prin mijlocirea acelora care
au atins culmile sfinteniei.
