DIMENSIUNI:40X30CM
Conform vechii tradiţii, Sf. Evanghelist Luca a zugrăvit trei icoane
ale Maicii Domnului. Văzându-le, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a
spus: „Harul Celui ce S-a născut din Mine şi al Meu să fie cu sfintele
icoane”. Una dintre aceste trei este cea pe care noi o cunoaştem ca
icoana din Vladimir.
Icoana Preasfintei Stăpâne până în anul 450 s-a aflat la Ierusalim,
iar apoi a fost dusă la Constantinopol. În prima parte a secolului XII
sfânta icoană a fost trimisă de către Patriarhul Constantinopoului Luca
în dar marelui cneaz Iurie Dolgoruki, întemeietorului oraşului Moscova
şi aşezată de el în mănăstirea pentru fecioare din Vâşgorod. Satul
Vâşgorod aparţinuse în trecut sfintei întocmai cu apostolii cneaghine
Olga, iar din 1155 a devenit moştenirea fiului cneazului Iurie – Andrei
Bogoliubski, care era foarte evlavios şi cucernic.
Mulţimea minunilor săvârşite de la icoană îi erau comunicate
cneazului. Printre altele, cneazului i s-a povestit că sfânta icoană de
câteva ori şi-a părăsit locul şi s-a aflat în aer; cneazul a înţeles din
cele povestite că trebuie să schimbe locul icoanei.
Andrei Bogoliubski constituie o epocă întreagă din istoria poporului
rus: crearea nucleului statal al ţării. Exista un principiu deosebit al
vieţii de stat, în comparaţie cu cel de la sud, pe care cneazul Andrei
l-a refuzat şi a plecat spre nord. Hotărând să se strămute din Vâşgorod
în patria sa, moşiile Suzdalului, cneazul a luat cu sine, fără ştirea
tatălui, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Pe cale, înaintea
ei neîncetat s-au slujit tedeumuri. Locuitorii oraşelor Vladimir şi
Kleazma au întâmpinat icoana cu multă dragoste şi osârdie. Din Vladimir
cneazul s-a îndreptat spre Rostov. Îndepărtându-se de Rostov zece
verste, pe malul râului Kleazma caii s-au oprit şi nu voiau să meargă
mai de parte. Au înhămat alţi cai, dar nici aceştia nu s-au urnit din
loc. Uimit şi înspăimântat, cneazul a căzut înaintea icoanei Maici
Domnului şi s-a rugat cu lacrimi. Preasfânta Fecioară i s-a arătat în
vis, având un sul în mână, poruncindu-i să lase icoana în Vladimir, iar
în acest loc să zidească o biserică în cinstea Naşterii Ei.
Cneazul a aşezat icoana în Vladimir. Din acestă vreme – 1160 – sfânta
icoană începu să se numească icoana Maicii Domnului din Vladimir.
În anul 1164 această icoană a fost purtată de cneazul Andrei în
marşul împotriva bulgarilor de pe Volga. Înaintea luptei cneazul Andrei
s-a mărturisit, s-a împărtăşit şi, rugându-se înaintea icoanei Maici
Domnului, exclamă: „Tot omul ce nădăjduieşte în Tine, nu va pieri!” Şi
toată oastea, urmând exemplul cneazului, a sărutat cu lacrimi sfânta
icoană şi, chemând ajutorul Maicii Domnului, s-a dus la bătălie.
Bulgarii au fost biruiţi. După victorie, încă pe câmpul de luptă, în
faţa icoanei, s-a săvârşit un tedeum. În timpul slujbei în faţa tuturor
ostaşilor s-a săvârşit o minune: de la icoană şi Crucea de Viaţă
Făcătoare a strălucit lumină, care a luminat întreaga împrejurime.
Fiindcă în aceeaşi zi împăratul bizantin Manuil a văzut lumină de la
Crucea Domnului şi, întărit de acest semn, a biruit saraţinii, de comun
acord cu cneazul Andrei Bogoliubski şi împăratul a fost instituită ziua
de 1 august, sărbătoarea „Scoaterii Cinstitului Lemn a de Viaţă
Făcătoarei Cruci a Domnului”.
În anul 1175, în timpul răzmeriţei din Vladimir, cneazul Andrei
Bogoliubski a fost omorât. Oraşul căzuse în mâinile tâlharilor. Atunci
un preot cu numele Nicolai a purtat icoana pe străzile oraşului şi
răscoala s-a potolit.
Multe minuni s-au făcut de la sfânta icoană. În anul 1135 catedrala
unde se afla icoana Maicii Domnului din Vladimir a ars până în temelie,
dar sfânta icoană a rămas neatinsă. În anul 1237 icoana făcătoare de
minuni şi alte sfinţenii au suferit de la hoardele tătarilor: de pe ea a
fost scoasă veşmântul preţios, însă icoana a rămas întreagă şi
neschimabată. În anul 1395 Tamerlan cu hoardele de tătari a năvălit
asupra pământului rusesc şi se apropia de Moscova. Poporul avea o
singură nădejde: ajutorul lui Dumnezeu. Marele cneaz al Moscovei Vasilii
a poruncit să fie adusă icoana Maicii Domnului din Vladimir la Moscova.
Zece zile a durat calea icoanei spre Moscova. Pe marginile drumului
stătea poporul îngenuncheat şi, întinzând mâinile spre icoană, cerea:
„Maica Domnului, mântuieşte pământul nostru!” La Moscova icoana a fost
întâmpinată cu o mare solemnitate. O procesiune formată din tot clerul
moscovit, familia marelui cneaz, boierii şi toţi locuitorii Moscovei au
ieşit din oraş în câmpia Kucikov şi, întâmpinând icoana, au însoţit-o
până la catedrala Adormirii din Kremlin.
„Tor oraşul a ieşit să întâmpine icoana”, povesteşte letopiseţul.
Mitropolitul şi marele cneaz, „bărbaţi şi femei, copii şi prunci, orfani
şi văduve, de la mic la mare, cu cruci şi icoane, cu psalmi şi cântări
duhovniceşti, dar mai cu seamă, cu lacrimi, că nu puteai afla om să nu
plângă cu suspine neîncetate şi bocete”, zice letopiseţul.
Maica Domnului nu i-a lăsat pe cei ce nădăjduiau în Ea. În momentul
întâmpinării sfintei icoane la Moscova Tamerlan dormea în cortul său.
Deodată văzu în vis un numte înalt, de pe care coboarau spre el sfinţiţi
ierarhi cu toiege de aur. De asupra lor, într-o măreţie negrăită,
într-o strălucire puternică a razelor se afla o Femeie luminoasă.
Nenumărate mulţimi de Îngeri erau în jurul Femeii şi ţineau în mâini
săbii de foc. Ridicându-le în sus s-au năpustit asupra lui Tamerlan… El
s-a deşteptat, tremurând de spaimă. Înţelepţii şi tălmacii chemaţi să
tâlcuiască visul au zis că Femeia văzută de el în vis este Ocrotitoarea
ruşilor, Maica Dumnezeului creştin şi puterea Ei este de neînvins.
„Atunci noi nu mai avem ce face”, a exclamat Tamerlan şi a dat ordin
oastei să se întoarcă înapoi. Şi tătarii, şi ruşii au fost profund
uimiţi de acest eveniment. Iar letopiseţul, descriind cele întâmplate,
adăugă: „Şi a fugit Tamerlan, alungat de puterea Preasfintei Fecioare!”.
Renumitul predicator, arhiepiscopul Inokentie al Hersonului, meditând
la minunatul ajutor al Maicii Domnului, spunea: „E cu neputinţă să nu
cădem până la pământ cu duh de mulţumire înaintea Maicii Domnului”. De
aceea cu vrednicie şi cu dreptate să-i cântăm şi s-o lăudăm pe
Ocrotitoarea noastră Cerească, pentru că întotdeauna, când ne aflam pe
muchia prăpastiei şi pierdeam orice nădejde, afară de nădejdea la
ajutorul cel de sus, Preasfânta Stăpână, Maica Domnului ne dăruieşte
slăvita Sa apărare.
În prezent, cu multă părere de rău, această icoană, ca şi icoana
Sfintei Treimi a lui Andrei Rubliov se află în Galereia Tretiakov şi
doar în anumite cazuri este expusă în biserica Sf. Nicolai din preajmă,
spre închinare.
DIMENSIUNI:40X30CM
Conform vechii tradiţii, Sf. Evanghelist Luca a zugrăvit trei icoane
ale Maicii Domnului. Văzându-le, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a
spus: „Harul Celui ce S-a născut din Mine şi al Meu să fie cu sfintele
icoane”. Una dintre aceste trei este cea pe care noi o cunoaştem ca
icoana din Vladimir.
Icoana Preasfintei Stăpâne până în anul 450 s-a aflat la Ierusalim,
iar apoi a fost dusă la Constantinopol. În prima parte a secolului XII
sfânta icoană a fost trimisă de către Patriarhul Constantinopoului Luca
în dar marelui cneaz Iurie Dolgoruki, întemeietorului oraşului Moscova
şi aşezată de el în mănăstirea pentru fecioare din Vâşgorod. Satul
Vâşgorod aparţinuse în trecut sfintei întocmai cu apostolii cneaghine
Olga, iar din 1155 a devenit moştenirea fiului cneazului Iurie – Andrei
Bogoliubski, care era foarte evlavios şi cucernic.
Mulţimea minunilor săvârşite de la icoană îi erau comunicate
cneazului. Printre altele, cneazului i s-a povestit că sfânta icoană de
câteva ori şi-a părăsit locul şi s-a aflat în aer; cneazul a înţeles din
cele povestite că trebuie să schimbe locul icoanei.
Andrei Bogoliubski constituie o epocă întreagă din istoria poporului
rus: crearea nucleului statal al ţării. Exista un principiu deosebit al
vieţii de stat, în comparaţie cu cel de la sud, pe care cneazul Andrei
l-a refuzat şi a plecat spre nord. Hotărând să se strămute din Vâşgorod
în patria sa, moşiile Suzdalului, cneazul a luat cu sine, fără ştirea
tatălui, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Pe cale, înaintea
ei neîncetat s-au slujit tedeumuri. Locuitorii oraşelor Vladimir şi
Kleazma au întâmpinat icoana cu multă dragoste şi osârdie. Din Vladimir
cneazul s-a îndreptat spre Rostov. Îndepărtându-se de Rostov zece
verste, pe malul râului Kleazma caii s-au oprit şi nu voiau să meargă
mai de parte. Au înhămat alţi cai, dar nici aceştia nu s-au urnit din
loc. Uimit şi înspăimântat, cneazul a căzut înaintea icoanei Maici
Domnului şi s-a rugat cu lacrimi. Preasfânta Fecioară i s-a arătat în
vis, având un sul în mână, poruncindu-i să lase icoana în Vladimir, iar
în acest loc să zidească o biserică în cinstea Naşterii Ei.
Cneazul a aşezat icoana în Vladimir. Din acestă vreme – 1160 – sfânta
icoană începu să se numească icoana Maicii Domnului din Vladimir.
În anul 1164 această icoană a fost purtată de cneazul Andrei în
marşul împotriva bulgarilor de pe Volga. Înaintea luptei cneazul Andrei
s-a mărturisit, s-a împărtăşit şi, rugându-se înaintea icoanei Maici
Domnului, exclamă: „Tot omul ce nădăjduieşte în Tine, nu va pieri!” Şi
toată oastea, urmând exemplul cneazului, a sărutat cu lacrimi sfânta
icoană şi, chemând ajutorul Maicii Domnului, s-a dus la bătălie.
Bulgarii au fost biruiţi. După victorie, încă pe câmpul de luptă, în
faţa icoanei, s-a săvârşit un tedeum. În timpul slujbei în faţa tuturor
ostaşilor s-a săvârşit o minune: de la icoană şi Crucea de Viaţă
Făcătoare a strălucit lumină, care a luminat întreaga împrejurime.
Fiindcă în aceeaşi zi împăratul bizantin Manuil a văzut lumină de la
Crucea Domnului şi, întărit de acest semn, a biruit saraţinii, de comun
acord cu cneazul Andrei Bogoliubski şi împăratul a fost instituită ziua
de 1 august, sărbătoarea „Scoaterii Cinstitului Lemn a de Viaţă
Făcătoarei Cruci a Domnului”.
În anul 1175, în timpul răzmeriţei din Vladimir, cneazul Andrei
Bogoliubski a fost omorât. Oraşul căzuse în mâinile tâlharilor. Atunci
un preot cu numele Nicolai a purtat icoana pe străzile oraşului şi
răscoala s-a potolit.
Multe minuni s-au făcut de la sfânta icoană. În anul 1135 catedrala
unde se afla icoana Maicii Domnului din Vladimir a ars până în temelie,
dar sfânta icoană a rămas neatinsă. În anul 1237 icoana făcătoare de
minuni şi alte sfinţenii au suferit de la hoardele tătarilor: de pe ea a
fost scoasă veşmântul preţios, însă icoana a rămas întreagă şi
neschimabată. În anul 1395 Tamerlan cu hoardele de tătari a năvălit
asupra pământului rusesc şi se apropia de Moscova. Poporul avea o
singură nădejde: ajutorul lui Dumnezeu. Marele cneaz al Moscovei Vasilii
a poruncit să fie adusă icoana Maicii Domnului din Vladimir la Moscova.
Zece zile a durat calea icoanei spre Moscova. Pe marginile drumului
stătea poporul îngenuncheat şi, întinzând mâinile spre icoană, cerea:
„Maica Domnului, mântuieşte pământul nostru!” La Moscova icoana a fost
întâmpinată cu o mare solemnitate. O procesiune formată din tot clerul
moscovit, familia marelui cneaz, boierii şi toţi locuitorii Moscovei au
ieşit din oraş în câmpia Kucikov şi, întâmpinând icoana, au însoţit-o
până la catedrala Adormirii din Kremlin.
„Tor oraşul a ieşit să întâmpine icoana”, povesteşte letopiseţul.
Mitropolitul şi marele cneaz, „bărbaţi şi femei, copii şi prunci, orfani
şi văduve, de la mic la mare, cu cruci şi icoane, cu psalmi şi cântări
duhovniceşti, dar mai cu seamă, cu lacrimi, că nu puteai afla om să nu
plângă cu suspine neîncetate şi bocete”, zice letopiseţul.
Maica Domnului nu i-a lăsat pe cei ce nădăjduiau în Ea. În momentul
întâmpinării sfintei icoane la Moscova Tamerlan dormea în cortul său.
Deodată văzu în vis un numte înalt, de pe care coboarau spre el sfinţiţi
ierarhi cu toiege de aur. De asupra lor, într-o măreţie negrăită,
într-o strălucire puternică a razelor se afla o Femeie luminoasă.
Nenumărate mulţimi de Îngeri erau în jurul Femeii şi ţineau în mâini
săbii de foc. Ridicându-le în sus s-au năpustit asupra lui Tamerlan… El
s-a deşteptat, tremurând de spaimă. Înţelepţii şi tălmacii chemaţi să
tâlcuiască visul au zis că Femeia văzută de el în vis este Ocrotitoarea
ruşilor, Maica Dumnezeului creştin şi puterea Ei este de neînvins.
„Atunci noi nu mai avem ce face”, a exclamat Tamerlan şi a dat ordin
oastei să se întoarcă înapoi. Şi tătarii, şi ruşii au fost profund
uimiţi de acest eveniment. Iar letopiseţul, descriind cele întâmplate,
adăugă: „Şi a fugit Tamerlan, alungat de puterea Preasfintei Fecioare!”.
Renumitul predicator, arhiepiscopul Inokentie al Hersonului, meditând
la minunatul ajutor al Maicii Domnului, spunea: „E cu neputinţă să nu
cădem până la pământ cu duh de mulţumire înaintea Maicii Domnului”. De
aceea cu vrednicie şi cu dreptate să-i cântăm şi s-o lăudăm pe
Ocrotitoarea noastră Cerească, pentru că întotdeauna, când ne aflam pe
muchia prăpastiei şi pierdeam orice nădejde, afară de nădejdea la
ajutorul cel de sus, Preasfânta Stăpână, Maica Domnului ne dăruieşte
slăvita Sa apărare.
În prezent, cu multă părere de rău, această icoană, ca şi icoana
Sfintei Treimi a lui Andrei Rubliov se află în Galereia Tretiakov şi
doar în anumite cazuri este expusă în biserica Sf. Nicolai din preajmă,
spre închinare.